Antreprenor sau angajat?

Una dintre întrebările pe care mulți tineri și-o adresează este dacă să își deschidă propria afacere ori dacă să lucreze ca angajați. În sprijinul celei din urmă opțiuni vine și dezvoltarea puternică a sectorului corporatist pe care principalele orașe din România au resimțit-o în ultimul deceniu. Stabilitatea locului de muncă și remunerația bună sunt atribute pe care marile companii străine prezente cu sedii de lucru în țara noastră le folosesc pentru a-și atrage angajații. Chiar și așa, nu puține sunt persoanele care nu se regăsesc pe deplin în cultura marilor angajatori internaționali, ajunsă, în timp, să se dezvolte într-un fel de legendă urbană, cu elemente mitice înrădăcinate în cotidianul tumultuos: orarul rigid (deja uzitata sintagmă a muncii de la 9 la 5), stresul accentuat, aglomerația din trafic înspre și dinspre muncă (având cap de lance metroul bucureștean), relațiile încordate cu managerii direcți sau lipsa unui sentiment de utilitate ori de contribuție la întreg fiind doar câteva dintre stările de fapt care stăvilesc drumul anumitor oameni spre corporație.
Cât anume este mit și câtă realitate se lasă greu de cântărit, cert fiind doar că o proporție însemnată de persoane, în special tinere, preferă să aleagă propria afacere în detrimentul corporatismului. Perturbări și incertitudini apar, mai mult sau mai puțin, în ambele cazuri, doar că o afacere personală are harul de a contribui, adesea, cu mai multă însemnătate la o stare de bine a proprietarului, chiar și în ciuda unor încasări bănești mai reduse decât într-o corporație (cel puțin într-o primă fază). Iar, cum banii nu sunt întotdeauna totul, s-ar putea ca tocmai riscul asumat odată cu decizia lansării unei afaceri să răstoarne calculele peste ani, când aceasta, cu toate suișurile și coborâșurile inerente, se va fi dovedit mai avantajoasă decât rutina inerentă a corporației. Iar această împrejurare ar putea fi validată cu ușurință în special în cazul start-up-urilor, acele afaceri mici, nu tocmai ușor de lansat din cauza greutăților de finanțare, dar care mizează pe idei inovatoare ce pot crește în ceva într-atât de revoluționar încât să creeze un segment cu totul distinct pe piață, rezultând în diversitatea de beneficii asociate avantajului unei oferte unicat.
Începutul unui start-up se poate dovedi provocator, o idee luată de la zero, indiferent cât de bună, având nevoie să fie consolidată pentru a fi transformată în realitatea care să îi producă bani antreprenorului, ceea ce corporația oferă de-a gata. O corporație poate garanta stabilitate mai puternică, munca bazându-se pe proceduri interne bine stabilite, ce îngrădesc riscurile erorilor, dar, în același timp, poate fi deficitară la capitolul flexibilitate. Un start-up, chiar dacă incert la început, permite o orientare mai ușoară în funcție de caracteristicile pieței și de viziunea antreprenorului. Procedurile corporatiste transformă munca într-o rutină care, oricât mult ar diminua riscurile, lasă deschise anumite semne de întrebare asupra felului în care angajatul privește lucrurile: apare sentimentul contribuției personale la îmbunătățirea unei situații, ori, pur și simplu, orizonturile rămân îndepărtate? Una dintre caracteristicile dominante ale start-up-urilor este chiar această afectivitate sporită față de alte locuri de muncă, întrucât un start-up nu este altceva decât o transpunere, sub formă juridică și de piață, a unei idei cu valențe emoționale pe care antreprenorul încearcă să o transforme din vis în realitate și pe baza căreia încearcă să genereze profit, ceea ce va duce la o motivație sporită de a întreprinde eforturile necesare spre a face lucrurile să se întâmple. Eforturi care nu sunt restricționate unui orar anume. Dacă în corporație s-ar putea crede într-o anumită deconectare odată cu încheierea programului de lucru, munca într-un start-up este omniprezentă. Însă, în general, este așa pe fondul acelui entuziasm care îl face pe antreprenor să își dorească mai mult, să își dorească să mai adauge o cărămidă la proiectul pornit, pe când rutina corporatistă riscă să anuleze această fervență specifică afacerilor mici.