Real Event for Dreamers

Real Event for Dreamers: o discuție despre antreprenoriat cu

Alex M. Dascălu și Cristi Orășanu

Era clar de la bun început că nu va fi suficient timp pentru a acoperi vasta temă propusă de Alex M. Dascălu și Cristi Orășanu pentru sesiunea de informare organizată joia trecută (17 mai 2018) în Academia de Studii Economice din București, Clădirea Victor Slăvescu. Experiențele antreprenoriale ale celor doi invitați ar fi putut prelungi discuția ore în șir – o discuție la care, chiar și așa, am zăbovit, cu plăcere, mai mult decât decât fusese planificat inițial.

Alex M. Dascălu (foto stânga) a spart gheața comparând antreprenorul cu „o persoană aflată pe câmp, neprotejată, peste care vin triburile barbare și care trebuie să se descurce în situația dată”. La fel și în afaceri, unde antreprenorul pleacă adesea la drum fără prea mult sprijin și este forțat să găsească soluții în situații nu tocmai prielnice, având de înfruntat concurența serioasă ori capriciile pieței. Pentru coordonatorul Founder Institute București, antreprenoriatul înseamnă asumarea unui risc foarte mare, dar care, totuși, poate fi, într-o oarecare măsură, controlat.

Ideea de afacere

Un prim instrument de control – și deloc de neglijat ca importanță – ar fi ideea de afacere. „Toată călătoria [în antreprenoriat] începe cu o idee foarte bună”, a afirmat Dascălu. Doar că, de una singură, ideea nu poate avea efect. „Ideea este bună, dar fără efort nu funcționează. Nici efortul fără idee. Plus și cu minus înseamnă minus”. Oricât de bună ar fi o idee de afaceri, ea nu scutește antreprenorul de efort. Ba chiar, nu ar fi neapărat nevoie de o idee revoluționară pentru a obține succesul în business, ci de un efort susținut.

Iar acesta din urmă joacă un rol special în faza incipientă a afacerii, când Alex M. Dascălu consideră că antreprenorul ar trebui să își „suflece mânecile”, să se așeze la biroul de lucru și să muncească susținut, opt, dacă nu chiar mai multe ore pe zi, până să reușească să își pună ideea pe picioare – să o valideze și să o stabilizeze, măcar printr-un Minimal Value Product: un produs cu funcționalități minimale (chiar dacă nu cel final), dar care să poată fi înaintat pieței, astfel încât să ajungă la clienți și să le formeze anumite nevoi sau dorințe, iar cererea să poată fi stimulată. Altfel, experiența antreprenorială riscă să se îndrepte cu pași repezi spre eșec: „cimitirul este plin de oameni geniali, dar care nu au reușit să își ridice efortul la nivelul ideei lor”.

Banii, doar un instrument

Continuând pe același fir logic, Dascălu consideră că banii nu sunt decât un instrument, atrăgând atenția asupra capcanei în care cad mulți antreprenori: goana după profit. Câștigurile financiare sunt greu de realizat și nici nu ar trebui să reprezinte principala motivație a antreprenorului. Acesta ar trebui să se ghideze, în principal, după idee și efort. „Foarte multe companii care se lansează fac foarte repede erori foarte mari”, chiar fatale, deoarece nu au răbdare cu timpul de creștere, accelerând procesul doar din dorința antreprenorului de a ajunge mai repede la bani.

Fondatorii, echipa, colaboratorii – fructele succesului ori merele discordiei?

Cele expuse au fost confirmate și în a doua parte a discuției cu studenții Academiei de Studii Economice din București, când Cristi Orășanu (foto sus) a precizat că foarte multe start-up-uri „se destramă din cauza fondatorilor”: fie din graba de a încasa ori – o altă cauză des întâlnită – din neînțelegerea cu colaboratorii. Dacă antevorbitorul său a pus accentul pe importanța ideei și a efortului în succesul antreprenorial, Orășanu a ținut să sublinieze rolul aparte pe care îl joacă echipa. Multe start-up-uri sunt fondate pe formula unei echipe de trei sau patru oameni, fiecare deținând cunoștințe complementare, gata să preia diverse atribuții în afacere. De altfel, ambii invitați – care, pe lângă mentori, sunt și investitori – au afirmat că nu și-ar plasa banii într-o afacere condusă de o singură persoană, din cauza riscului prea ridicat: dacă respectiva persoană pățește ceva ce o va împiedica să își ducă afacerea mai departe, atunci și banii investitorilor se vor duce pe apa sâmbetei. Modelul optimal ar fi cel colaborativ, unde, în caz de forță majoră cu unul dintre antreprenori, asociații săi să poată garanta continuitatea afacerii. Cristi Orășanu este de părere că una dintre cheile succesului în antreprenoriat constă în cât de bine se înțeleg membrii echipei antreprenoriale între ei. În același timp, poate că antreprenoriatul alături de prieteni nu este tocmai cea mai bună idee, fiind de preferat varianta cu parteneri/ colaboratori.

Învățarea din eșec

COO-ul Doclandia nu și-a încheiat intervenția fără a le transmite studenților prezenți la eveniment că se află într-o etapă a vieții în care ar trebui să experimenteze antreprenoriatul pe propria piele, să se lanseze în afaceri, deoarece vârsta încă le permite să eșueze. După cum însuși Cristi Orășanu susținea, eșecurile sunt unele dintre cele mai bune posibilități de învățare, iar pe măsură ce antreprenorul avansează în vârstă, cu atât mai greu va accepta posibilitatea apariției unui eșec, din cauza responsabilităților pe care le va avea de dus.

De aceea, tocmai în perioada studenției, tinerii ar trebui să acumuleze experiență și, în același timp, să își construiască rețeaua de cunoștințe. Astfel, vor putea să își creeze mediul în care oportunitățile să apară. Atât Orășanu, cât și Dascălu, consideră că norocul își are rolul său în succesul unei afaceri, doar că acel noroc poate fi, într-o măsură, anticipat: cu cât rețeaua de relaționare este mai mare, cu atât și șansele de reușită vor fi mai ridicate. Pentru a sublinia metaforic această afirmație, Dascălu a făcut o analogie între creșterea unui start-up și germinație, cele două procese bazându-se pe etape asemănătoare.

După încheierea prezentărilor celor doi antreprenori, a urmat o sesiune de întrebări și răspunsuri cu studenții, în care discuția a luat un curs mai liber, fiind dezbătute curiozitățile ori nevoile participanților în vederea unei eventuale cariere antreprenoriale. Iar discuțiile s-au încheiat nu pentru că s-ar fi epuizat subiectele, ci din cauza presiunii orelor deja înaintate. Dar, am plecat cu promisiunea reîntâlnirilor pentru alte discuții cel puțin la fel de interesante.