Start-up-urile, contestatoare ale convenționalului?

Ultimele două decenii au adus realității economice un concept nou care pare să își croiască tot mai mult loc în mediul de afaceri: start-up-ul. Ce anume este un start-up s-ar putea lasă mai greu de definit, cel puțin la prima vedere, și prin prisma statutului său relativ tânăr. Start-up-ul poate fi considerat o anticameră a afacerilor în serie, un model de business bazat, mai degrabă, pe spirit antreprenorial și idei inovatoare decât pe elemente strict tangibile. Start-up-ul este o pornire în afaceri preponderent pe baza unei idei, a unui concept prin intermediul căruia antreprenorul crede că poate satisface o nevoie încă neabordată până atunci – și, poate mai important, acest concept are, adesea, menirea de a da peste cap modul tradițional de a face lucrurile de până atunci. Uber, AirBnb, Dropbox, Snapchat sau Spotify sunt câteva dintre exemplele de success, cele care au reușit să se transforme dintr-o idee într-un model de afaceri bazat pe proceduri și angajați.
Doar că multe alte start-up-uri (legea nescrisă spune că ar fi aproximativ 90%) nu ajung până acolo. Idei sunt multe, încercări asemenea, validarea lor în ceva concret, însă, devine o provocare. Dacă o companie pleacă la drum cu un anumit concept și cu un capital destul de solid în spate, țintind foarte clar generarea de profit, start-up-ul este varianta ceva mai boemă a lucrurilor, punând accent pe încercarea de a transforma o idee de afaceri (îndrăzneață) în realitate. De aceea, primul pas în etapa de formare a start-up-ului este asociat cu o idee inovatoare pe care antreprenorul speră să o poată transpune într-o ofertă reală pe care să o înainteze pieței. În general, cine să alătură unui start-up renunță la stabilitate în schimbul speranței că respectiva idee va putea crește rapid pentru a avea efect imediat asupra pieței. Într-un fel, este vorba despre o amânare a câștigului: de la un salariu fix la angajator, antreprenorul speră ca lipsa veniturilor din prezent să fie compensată de o capitalizare cât mai ridicată a start-up-ului în viitorul apropiat. Eventual o vânzare a start-up-ului către o companie mai mare pe bani frumoși, o formă des întâlnită și unul dintre factorii motivanți pentru „business angels” – acele persoane gata să își investească banii la risc pentru a ajuta start-up-ul să demareze, neștiind dacă acesta va putea livra ceea ce promite, însă crezând în respectiva idee de a se transforma în bani. În schimbul ajutorului financiar, investiorul primește acțiuni în companie, devenind el însuși interesat de creșterea start-up-ului.
Pe lângă identificarea unei surse adecvate de finanțare (fondurile proprii, adesea insuficiente, trebuind sprijinite prin ajutoare externe), un alt moment cheie din viața unui start-up aparține „escaladării”, acea fază în care, acumulând experiență și suficient capital, încurajat și de primele semne pozitive, start-up-ul reușește să angajeze noi colaboratori, să înceapă ofertarea la scară largă, să îmbunătățească valoarea produselor și să implementeze procese care să permită trecerea de la o simplă încercare antreprenorială la o companie fundamentată pe principii solide, gata să se orienteze după indicatori de performanță spre a ajunge mai ușor la clienți. Inițial o idee aplicată local în San Francisco în anul 2011, Uber a devenit, în scurt timp, o concurență acerbă pentru serviciile tradiționale de transport de persoane în peste șase sute de orașe din lume, dând peste cap concepția tradițională a transportului urban de persoane, îmbogățind, astfel, galeria antreprenorială cu un model nou care poate, dacă nu revoluționa, măcar contesta uzanțele, ceea ce nu face altceva decât să lărgească și mai mult porțile inovării la nivelul societății întregi.